A pornit din economii, fără credite, cu o investiție de câteva zeci de mii de euro. Lucrează în doi.
În primul an, ciocolata „Dubai” a adus aproximativ 70% din vânzări.
Pentru mulți, ciocolata e ceva ce cumperi de la raft. Pentru George Cristian, a devenit o meserie nouă, învățată de la zero. Și-a deschis laboratorul în plină modă a ciocolatei „Dubai”, a trecut prin anii în care cacaua s-a scumpit puternic și face în continuare totul manual, în loturi mici. Aceasta este povestea Chocoholics, spusă de el.

„Ce nu am făcut înainte să fac ciocolată”
Întrebat ce făcea înainte, George Cristian răspunde: „Cred că mai ușor mi-ar fi să spun ce nu am făcut înainte să fac ciocolată.” A fost paramedic pe ambulanțele SMURD, asistent medical, șofer, recepționer de hotel „și cu siguranță mi-au scăpat câteva”.
Acum aproximativ patru ani a descoperit cât de multe se pot face din ciocolată. „Atunci a fost momentul când am spus: «eu vreau să fac ciocolată».”
Prima profesoară, într-un laborator din Brașov
Primul pas l-a făcut într-un laborator din Brașov, unde a cunoscut-o pe Cristina Gîrleanu, prima lui profesoară de ciocolată.
„Ea m-a învățat cum să țin screperul în mână, cum să temperez ciocolata pe masă, răbdarea de a face lucrurile corect. Pare un lucru simplu, dar de acolo a pornit totul. Îi datorez foarte mult, pentru că a avut răbdare cu un începător care venea din cu totul alt domeniu”
De la prima zi în care a atins ciocolata până la prima pralină Chocoholics au trecut aproape doi ani.
Prima comandă n-o va uita niciodată. Înainte de 8 Martie, un prieten l-a rugat să-i facă niște cutii cu praline pentru colegele de birou. „Nu era o comandă mare, dar a fost prima dată când cineva a plătit pentru ce fac eu și s-a întors mulțumit. Pentru mine a contat enorm.”
Ciocolata „Dubai”, de pe TikTok în laborator
Momentul în care pasiunea a devenit afacere a venit odată cu moda ciocolatei „Dubai”, tableta cu fistic și cataif, virală pe rețelele sociale. Atunci, spune el, a trecut „de la plăcerea de a face ciocolată la curajul de a trăi din ea”.
„Chocoholics s-a născut din ciocolata «Dubai»”, spune George Cristian. Potrivit lui, laboratorul a fost printre primele ciocolaterii din București, dacă nu chiar prima, care au făcut acest produs. O vreme, a fost singurul lor produs. În primul an, ciocolata „Dubai” a însemnat aproximativ 70% din vânzări.
„«Dubai» n-a ajuns la noi din cărțile de cofetărie, ci de pe TikTok. Oamenii veneau și ne întrebau de ea pentru că o văzuseră acolo. Pentru un laborator mic ca al nostru, Instagram, TikTok și Facebook sunt vitrina”
Între timp gama s-a lărgit, dar ciocolata „Dubai” a rămas produsul emblemă al brandului.


Din economii, nu din credite
George Cristian a pornit din banii strânși până atunci, așa că nu a avut nevoie de credite sau de finanțări. Deschiderea laboratorului l-a costat „în jur de câteva zeci de mii de euro”, cu tot cu chiria spațiului, autorizațiile și primele utilaje.
Printre cele mai scumpe utilaje dintr-un laborator de ciocolată sunt mașinile de topit și temperat ciocolata. A început cu strictul necesar și a investit treptat, pe măsură ce au venit comenzile.

Numele vine din englezescul „chocoholic”, adică cineva dependent de ciocolată. „Dependența mea e puțin diferită: îmi place mai mult să lucrez cu ea decât să o mănânc. Dar numele ne cuprinde pe toți: și pe noi, care o facem, și pe cei care o mănâncă.”
Au pornit în doi și sunt în continuare doi. O vreme a lucrat cu ei și fiica lui, Ioana, dar a trebuit să plece din București.

Două zile pentru o cutie de praline
O pralină trece prin mâinile lor de mai multe ori. Întâi se pictează matrița, apoi se toarnă coaja de ciocolată. Urmează crema, ganache-ul, care are nevoie de până la 24 de ore ca să cristalizeze. La final, pralina se închide și se ambalează.



„Munca efectivă este de câteva ore, timpul real e de două zile. Aici se face diferența față de produsele industriale. Răbdarea face parte din rețetă”
Pentru că totul se face manual, la o pralină munca costă mai mult decât ciocolata.


Cacaua scumpă și coșul mai mic
Ultimii doi ani au fost grei pentru toți cei care lucrează cu ciocolată, după ce cacaua s-a scumpit puternic pe piețele internaționale. Când a pornit Chocoholics, George Cristian plătea circa 50 de lei pe kilogramul de ciocolată belgiană. La vârful crizei, prețul a ajuns la 70 de lei. Acum a coborât la circa 45 de lei pe kilogram.
A trecut prin acea perioadă fără să schimbe ciocolata. A produs în loturi mici și a scumpit produsele doar cât a fost nevoie. „Acum ciocolata s-a ieftinit, în schimb s-au scumpit curentul, chiria și taxele, deci la final cam ne-am ținut pe loc.”
Scumpirile s-au văzut și în coșul clienților.
„Când totul se scumpește, oamenii plătesc întâi ce e necesar și abia apoi micile plăceri. N-au renunțat la ciocolată, dar cumpără mai atent: o cutie mai mică în loc de una mare sau un singur produs în loc de trei”
Cât dă un român pe o cutie de praline
Cei mai mulți clienți Chocoholics sunt femei între 30 și 55 de ani, care cumpără pentru cineva drag sau pentru ele. O comandă obișnuită are în jur de 200 de lei. Companiile care cumpără cadouri pentru angajați și parteneri comandă însă sume mult mai mari.
Oamenii dau mai ușor între 60 și 80 de lei pe o cutie cu praline. Cea mai vândută e cutia cu 12 praline, de 80 de lei. Prețul de 100 de lei pare să fie pragul psihologic, spune George Cristian: clientul îl plătește atunci când e o ocazie importantă sau un eveniment special.

Românii preferă de departe ciocolata cu lapte, urmată de cea neagră și de cea albă. La arome, rămân la ce cunosc: alunele, caramelul, cafeaua. „Oamenii cumpără ce cunosc și gustă ce e nou.”
Chiar și pralina cu mămăligă picantă și prune, făcută pentru festivalul Chocolate Saga după un desert mâncat la o terasă din București, s-a vândut și a plăcut. A rămas însă o ediție limitată. Combinațiile îndrăznețe, cum e mămăliga, sunt bune de încercat o dată, dar rareori devin produsul pe care clientul îl cumpără din nou, spune el.

Există și clienți care citesc eticheta, spune George Cristian. Recent, o doamnă l-a întrebat dacă are ciocolată neagră cu 80% cacao. „Deci știa exact ce caută.” Alții se uită la preț, apreciază produsele, dar aleg să nu cumpere, iar el îi înțelege perfect.
De ce nu concurează cu supermarketul
„Nu încerc să concurez cu ciocolata din supermarket. Aceea e făcută industrial, în cantități uriașe. Ce facem noi la Chocoholics e altceva: produse lucrate manual în loturi mici, din ciocolată de calitate. Cine alege să cumpere de la Chocoholics nu caută doar ceva dulce. Caută un cadou care spune ceva, o cutie cu praline pentru cineva drag, un produs personalizat cu o felicitare și un mesaj sau o experiență, cum sunt atelierele de ciocolată”
Lucrează cu ciocolată belgiană, deși admiră producătorii români care pornesc de la boaba de cacao. Problema e prețul: fiind mici, au costuri mari, iar produsele făcute din ciocolata lor ar ajunge prea scumpe pentru cei mai mulți clienți. „Sper ca într-o zi să ajung să lucrez și cu ciocolata românească. Până atunci, îi admir și îi recomand oricui vrea să descopere ciocolata adevărată.”

De unde vin banii
Peste jumătate din vânzări vin direct, de la clienții care trec pe la laborator și de la târgurile la care participă. Cadourile pentru firme aduc un sfert din vânzări și cresc de sărbători. Atelierele aduc circa 10%, dar contează mult, pentru că cei care vin la un atelier devin clienți fideli. Magazinul online aduce doar în jur de 5%, iar acum investesc în el.

La atelierele de ciocolată vin și copii. Un voucher cadou pentru un atelier costă 180 de lei, potrivit site-ului.

Interesul pentru ciocolata artizanală crește, spune George Cristian: oamenii pun mai multe întrebări, vor să vadă cum se lucrează și revin după ce au gustat o dată.
Crăciunul, perioada cea mai aglomerată
De sărbători vin aproape toate comenzile de la firme, iar cei doi lucrează de dimineața până seara. Ca să se poată organiza, primesc comenzi de Crăciun până pe 30 noiembrie. Anul acesta au făcut și un catalog de Crăciun, care se găsește pe site.

„Ce poate fi mai frumos decât să punem, pe lângă jucăria sau cartea oferită, și un glob de Crăciun din ciocolată artizanală!”



Iar pentru că în România există cerere și pentru petreceri de burlaci sau pentru cadouri cu umor, laboratorul a făcut și produse mai neobișnuite. „Să spunem doar că am învățat că din ciocolată se poate modela orice.”

Ce urmează
De sărbători au deja comenzi din Germania și din Marea Britanie, așa că exportul a început „cumva de la sine”. Un magazin fizic nu e încă în plan. Acum se ocupă de trei lucruri: magazinul online, pe care vor să-l facă principalul canal de vânzare, cadourile pentru firme și colaborările cu magazine și cafenele care vor produsele lor la raft.

Ce i-ar spune cuiva care vrea să-și deschidă un mic laborator de ciocolată?
„Să nu se lase păcălit de pozele frumoase de pe internet. În spatele fiecărei praline lucioase sunt multe încercări nereușite și câteva kilograme de ciocolată retopită. Dar tocmai asta e frumusețea meseriei de chocolatier: înveți din fiecare greșeală, iar într-o zi pralina va ieși exact cum ai vrut. Ciocolata cere răbdare”

Produsele Chocoholics se găsesc pe chocoholics.ro, iar atelierele de ciocolată au loc în laboratorul din Strada Stănilești 9B, Sector 1, București.
Prețurile sunt cele de pe site-ul Chocoholics, la 27 octombrie 2026.