Din aproximativ 2.300 de cooperative agricole înregistrate în România, doar în jur de 100 funcționează cu adevărat, iar pe legume sunt sub zece, spune Vlad Gheorghe, președintele OIPA Legume-Fructe.
Legumele din import nu sunt mai ieftine, ci vin la preț de dumping exact când producătorii români intră pe piață.
România nu are depozite pentru stocuri de siguranță, iar la o criză „prețurile vor exploda”, avertizează el.

România nu își mai produce singură legumele de care are nevoie, iar producătorii mici nu au cum să ajungă pe rafturile marilor magazine fără o cooperativă. Numai că astfel de cooperative aproape nu există. Declarațiile îi aparțin lui Vlad Gheorghe, președintele OIPA Legume-Fructe, organizația interprofesională a producătorilor de legume și fructe, în noul episod al podcastului ECONOCAST, filmat în depozitul Cooperativei Grădina Noastră din Vărăști, județul Giurgiu.

„România astăzi nu produce, nu are autosuficiență.”

2.300 de cooperative pe hârtie, 100 care funcționează

În România sunt înregistrate aproximativ 2.300 de cooperative agricole, spune Vlad Gheorghe. Doar în jur de 300 depun bilanț, iar dintre acestea cam 100 funcționează cu adevărat. Cele mai multe lucrează cu cereale. Pe legume, sunt sub zece.

Fără cooperativă, un producător mic nu poate vinde în supermarket: îi trebuie cineva care să emită documente, iar cantitatea pe care o produce nu e constantă. Magazinul îi dă o cotă și un grafic de livrări, iar dacă livrează două săptămâni și apoi nu mai are marfă, îl încurcă. Cooperativa adună producția mai multor gospodării și negociază pe tot volumul.

La Vărăști își aduc marfa aproximativ 800 de furnizori locali, cei mai mulți gospodării de familie, care primesc banii pe loc. Doar pentru una dintre marile rețele, cooperativa aprovizionează 384 de magazine din țară. Înființarea unei cooperative costă însă peste 20.000 de lei, plus contabilitate și avize, iar statul ar trebui să le sprijine pe cele care funcționează deja, spune el.

„Entitățile juridice nu rezolvă problema valorificării mărfii.”

Importurile, la preț de dumping

Toamna și iarna, când România nu produce, importurile sunt necesare și completează oferta din magazine, recunoaște Vlad Gheorghe. Problema apare vara, când producția românească e la vârf, iar importurile nu scad.

„Nu sunt mai ieftine legumele din import. Ele sunt la un preț de dumping, pentru că au vândut toată iarna cu prețuri foarte ridicate.”

Când producătorii români intră pe piață și speră la un preț mai bun decât anul trecut, importatorii își permit să coboare prețul, iar românii nu pot ține pasul, explică el. Așa apar, la raft, diferențe mari de preț la produse asemănătoare, cum sunt roșiile. Soluția ar fi un acord scris între marile rețele și cooperative, care să păstreze cantitățile constante în sezonul românesc, iar Guvernul este singurul care îl poate impune.

Fără depozite pentru stocuri de siguranță

România nu are nici depozite de stat pentru legume, fructe sau cereale. Depozitul de la Vărăști a fost construit din bani proprii, fără fonduri europene, din cauza birocrației. Vlad Gheorghe avertizează că, dacă România ar trece printr-o situație ca incendiile din Spania sau din Grecia, care distrug culturile, lipsa stocurilor s-ar simți imediat în buzunar.

„Neavând nici autosuficiența de producție pentru autoconsumul intern, imaginați-vă că prețurile vor exploda.”

Același lucru se întâmplă, la scară mică, în fiecare toamnă: când producția românească se termină, în octombrie, lipsa marfei din piață împinge prețurile în sus.

Ce ar trebui să se schimbe

România ar avea nevoie de aproximativ 10.000 de hectare de solarii moderne și 5.000 de hectare de sere încălzite ca să producă și în lunile reci, spune Vlad Gheorghe. Cu ele, ar putea chiar să exporte. Dacă ar ajunge ministru al Agriculturii, prima lui decizie ar fi creditarea: credite pentru producția vândută pe factură, cu o dobândă de 0,25%, monitorizate de stat, cu jumătate din producție predată la un fond de stat și jumătate vândută liber pe piață.

Ce înseamnă pentru tine

În sezon, vara și începutul toamnei, caută la raft legumele românești: eticheta trebuie să arate țara de origine.
Poți cumpăra și direct de la cooperative din bazinele legumicole, cu un „abonament” săptămânal sau lunar. Acolo, spune Vlad Gheorghe, prețurile sunt la jumătate față de supermarket, iar legumele care nu trec de sortare, bune de gătit, se vând separat.
Toamna târziu și iarna, când producția românească se termină, așteaptă-te la prețuri mai mari.

Întreaga discuție, despre cum funcționează cooperativa, muncitorii din Nepal fără de care legumicultura nu ar merge și mituri despre legumele românești, e în episodul ECONOCAST cu Vlad Gheorghe.