Regulile europene spun însă că, dacă eticheta sugerează o origine, iar ingredientul principal vine din altă parte, asta trebuie scris pe ambalaj, în același câmp vizual. Poate fi și doar „din UE”.
Ca să afli de unde vine produsul, citește spatele etichetei: lista de ingrediente, „crescut în / sacrificat în” la carne și țara de origine la fructe și legume.
Mulți români preferă produsele românești, chiar dacă sunt mai scumpe. Producătorii știu asta, așa că steagul tricolor, cuvinte ca „tradițional” sau imagini cu sate românești apar tot mai des pe ambalaje. Iată ce înseamnă, de fapt, fiecare mențiune și cum verifici de unde vine ce cumperi.
„Fabricat în România” nu înseamnă materie primă românească
Pentru legislația europeană, țara de origine a unui aliment este țara în care a avut loc ultima transformare importantă (Regulamentul UE nr. 1169/2011, art. 2). Concret, crenvurștii făcuți într-o fabrică din România din carne de pui adusă din altă țară pot fi „fabricați în România”.
Nici numele sau adresa firmei de pe etichetă nu arată de unde vine produsul.
Ce spune legea despre steag și imagini
- Eticheta nu are voie să te inducă în eroare despre țara de origine (art. 7 din același regulament).
- Dacă eticheta sugerează o origine, prin steag, imagini sau cuvinte, iar ingredientul principal vine din altă parte, producătorul trebuie să scrie de unde vine acesta (Regulamentul UE 2018/775).
- Informația trebuie să fie în același câmp vizual cu mențiunea despre origine și scrisă suficient de mare.
- Atenție: e suficient să scrie „din UE” sau „din afara UE”. Deci „carne de pui din UE” e perfect legal, chiar lângă un steag tricolor.
Ingredientul principal este cel care reprezintă peste jumătate din produs sau cel pe care îl asociezi cu numele lui, de exemplu carnea la crenvurști.
Când e obligatorie țara de origine
| Produs | Ce trebuie să scrie pe etichetă |
|---|---|
| Carne proaspătă de porc, pui, oaie, capră | „Crescut în: …” și „Sacrificat în: …”. „Origine: România” doar dacă animalul s-a născut, a fost crescut și sacrificat în România |
| Carne de vită | „Origine: …” doar dacă animalul s-a născut, a fost crescut și sacrificat în aceeași țară |
| Fructe și legume proaspete | Țara de origine, afișată la vedere lângă produsele vândute vrac |
| Miere | La amestecuri, toate țările de origine, cu procentul fiecăreia, după noile reguli europene din 2026 |
| Ulei de măsline extravirgin și virgin | Locul de origine |
| Ouă | Codul producătorului pe coajă, care include codul țării, de exemplu RO |
La mezeluri, conserve sau produse de patiserie, țara de origine a cărnii sau a altor ingrediente nu e obligatorie, decât dacă eticheta sugerează altă origine.
Ce înseamnă „produs românesc” în lege
Legea care a creat Ziua produselor agroalimentare românești (Legea nr. 168/2017) definește produsul agroalimentar românesc ca fiind făcut în România din materii prime provenite 100% de la ferme din România, cu steagul României pe etichetă. Definiția e însă valabilă doar pentru acea lege, care nu prevede amenzi.
Singurul domeniu în care mențiunea e sancționată direct este cel al laptelui și produselor lactate: „Produs românesc” poate apărea pe etichetă doar dacă se respectă definiția de mai sus, altfel amenda e de 20.000–50.000 de lei (Legea nr. 307/2022).
Pentru celelalte produse, o etichetă care te induce în eroare despre origine poate fi sancționată ca practică comercială înșelătoare, cu amenzi de 20.000–100.000 de lei (Legea nr. 363/2007).
Ce garantează logourile oficiale
| Mențiune | Ce garantează |
|---|---|
| Produs tradițional | Materii prime locale, fără aditivi, rețetă sau metodă tradițională. Produsul e înscris într-un registru al Ministerului Agriculturii |
| Rețetă consacrată | O rețetă folosită înainte de 1975. Nu garantează că ingredientele sunt românești |
| Produs montan | Materii prime și hrană pentru animale din zona montană, procesare în zona montană. Registrul e ținut de Agenția Națională a Zonei Montane |
Pe etichetă trebuie să apară logoul oficial și numărul din registru. Un simplu cuvânt „tradițional” scris pe ambalaj, fără logo și număr, nu înseamnă nimic. Nu există un logo oficial al statului „Produs în România”.
Controalele din 2026
- În iunie, inspectorii antifraudă ai ANAF au găsit fructe și legume din Turcia vândute drept românești într-un mare lanț de magazine, aduse printr-o cooperativă din Ilfov. Ministerul Agriculturii a trimis Corpul de control să verifice cooperativele.
- Tot în iunie, Protecția Consumatorului (ANPC) a verificat peste 200 de tone de legume în București și Ilfov și a dat sancțiuni de peste 80.000 de lei.
- În septembrie, autoritatea sanitar-veterinară (ANSVSA) a găsit în Ilfov ardei kapia din Uzbekistan etichetați ca românești. Peste 15 tone au fost retrase, amenzile au fost de 24.000 de lei, iar o firmă a fost oprită din activitate.
Cum verifici, în 5 pași
- Întoarce ambalajul. Steagul de pe față nu spune nimic. Citește lista de ingrediente și caută originea ingredientului principal.
- La carne proaspătă, caută „crescut în” și „sacrificat în”.
- La fructe și legume, uită-te la eticheta de lângă raft: țara de origine e obligatorie.
- La produsele „tradiționale” sau „montane”, caută logoul oficial și numărul din registru.
- Dacă bănuiești o înșelătorie, fă o reclamație la ANPC sau la ANSVSA.
Ce înseamnă pentru tine
„Din UE” e o mențiune legală, dar nu înseamnă din România.
Logourile oficiale „produs tradițional” și „produs montan” au și un număr din registru. Fără el, e doar marketing.
Citește și: de ce mâncăm roșii din import · cooperativele agricole și legumele din import · prețul pe kilogram: cum citești eticheta · 21 de alimente scumpite la noi, ieftinite în UE
Întrebări frecvente
Are voie un producător să pună steagul României pe un produs cu ingrediente din import?
Steagul nu e interzis în general, dar dacă sugerează o origine românească, iar ingredientul principal vine din altă țară, asta trebuie scris pe ambalaj. La lactate, mențiunea „Produs românesc” e permisă doar cu materie primă 100% românească.
„Rețetă consacrată” înseamnă produs românesc?
Nu. Mențiunea garantează doar că rețeta e veche, folosită înainte de 1975. Ingredientele pot veni de oriunde.
Unde reclam o etichetă înșelătoare?
La Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC). Pentru probleme de trasabilitate sau siguranța alimentelor, și la ANSVSA.
Informațiile sunt valabile la 18 octombrie 2026.
