Cine plătește deficitul României? Haosul fiscal ne costă pe toți

Cine plătește deficitul bugetar al României? Răspunsul scurt: noi toți. Pentru răspunsul lung am mers la Gabriel Biriș, avocat specializat în fiscalitate, cu 30 de ani de experiență, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor. Am vorbit despre deficit, taxe, evaziune, cheltuielile statului și despre ce el numește haosul fiscal: legi schimbate atât de des încât nici contribuabilii, nici ANAF nu mai țin pasul.

Deficitul: o veste bună și o notă de plată

După ce 2024 s-a încheiat cu un deficit de peste 9% din PIB, în 2025 acesta a coborât sub 8%. Pentru Gabriel Biriș, e semnul că guvernarea a revenit „la o oarecare responsabilitate”. Fără măsurile din 2025, spune el, România risca retrogradarea de către agențiile de rating: problema nu mai era cu ce dobândă se împrumută statul, ci dacă se mai poate împrumuta. Exista și riscul suspendării fondurilor europene. Creșterea TVA, a accizelor și a impozitelor pe clădiri și mașini a scumpit viața, dar, în opinia lui, „s-a ales răul cel mic”.

Cum am ajuns aici

Gabriel Biriș pune responsabilitatea pe toate guvernările din 2017 încoace. Baza de impozitare a fost erodată prin excepții și regimuri speciale. Plafonul pentru microîntreprinderi a crescut de la 100.000 la 1 milion de euro, iar numărul firmelor care plătesc impozit pe profit s-a înjumătățit. Au apărut scutiri de impozit pe venit și de contribuție la sănătate pentru angajații din construcții, apoi din agricultură și industria alimentară.

În paralel, salariile bugetarilor și mai ales pensiile au crescut în ritm nesustenabil. Cheltuielile cu pensiile erau de aproximativ 60 de miliarde de lei în 2016 și se apropie acum de 200 de miliarde. Pe lângă reducerile de costuri, Gabriel Biriș cere reforme reale: pensiile de serviciu și o administrație mai suplă. România are peste 3.000 de unități administrativ-teritoriale, deși populația a scăzut mult după 1990.

Banii pe care statul nu îi colectează

România colectează cam 27–28% din PIB din taxe și impozite. Problema, spune Gabriel Biriș, nu e doar cât de mari sunt taxele, ci cât de puțin din ele se încasează. Diferența dintre TVA-ul datorat și cel încasat, numită gap de TVA, e în jur de 30%, față de o medie europeană de 5–6%. Gap-uri mari există și la impozitul pe profit, la munca la negru și, după estimarea lui, la accizele pe alcool, unde ar putea ajunge aproape de 50%.

Dacă România ar colecta taxele stabilite prin lege la nivelul mediei europene, veniturile fiscale ar crește cu aproximativ o treime, adică în jur de 7% din PIB, fără nicio majorare de taxe.

Instrumentele introduse până acum, cum ar fi e-Factura, e-Transport și casele de marcat conectate la ANAF, n-au redus suficient gap-ul, spune el. Iar campaniile agresive de control, cu magazine închise pentru diferențe mici de bani în casă sau cu refuzul deducerii TVA pentru fapta unui furnizor aflat mult mai departe în lanț, au creat nesiguranță pentru antreprenorii corecți. „La noi pare însă că politicul își extrage renta din evaziune.”

Soluția pe care o propune de ani de zile: taxarea inversă generalizată, adică TVA-ul să nu mai circule între firme, unde se pierde cea mai mare parte din el. O variantă intermediară ar fi plata defalcată, măcar la achizițiile statului, cum au făcut Polonia și Italia.

Unde se duc banii

Cele mai mari cheltuieli ale statului sunt asistența socială, inclusiv pensiile (în jur de 190 de miliarde de lei), și salariile bugetarilor. Gabriel Biriș spune că în unele domenii ar trebui cheltuit mai mult, de exemplu în educație, ca să atragă profesori buni. În schimb, în administrație, în agenții și institute care nu produc nimic și în achizițiile publice e mult de tăiat. „Nu e normal ca o primărie să cumpere un produs cu 1 leu și alta cu 5.” Soluțiile lui: achiziții centralizate și prețuri trasabile.

Critică și dependența firmelor de ajutoare și granturi de stat. În opinia lui, ajutoarele ar trebui limitate la domenii strategice și la investiții foarte mari; altfel „privatizăm profitul și naționalizăm cheltuielile”.

„Plătim prea mult pentru ce primim de la stat?” „Absolut.”

Sentimentul vine din lipsa de încredere că taxele sunt bine cheltuite, spune Gabriel Biriș. Când contractul social se rupe, prin breșa asta intră extremismul. Tot el explică de ce taxele au crescut înaintea reducerii cheltuielilor: în 2025 nu se putea altfel, iar tăierile din administrație s-au blocat, în timp ce creșterile de impozite au trecut repede. Cheltuielile au scăzut ca pondere în PIB mai ales prin înghețarea pensiilor și a salariilor bugetarilor. Iar legile pensiilor și salarizării creează așteptări pe care statul nu le poate plăti: salariile bugetarilor sunt calculate ca multiplu al salariului minim, care crește la 4.325 de lei de la 1 iulie 2026, dar se calculează încă la valoarea de acum doi ani.

Codul fiscal, modificat de peste 1.000 de ori

Pe masă, în episod, stau dosare întregi cu modificări. Codul fiscal intrat în vigoare în 2016 a fost modificat de peste 1.000 de ori în zece ani. Din decembrie până la momentul filmării au fost opt modificări: o lege, o ordonanță și șase ordonanțe de urgență. „Nu există niciun stat cu care noi vrem să ne comparăm, nici în Uniunea Europeană, nici în OCDE, care să modifice Codul fiscal de opt ori în trei luni.”

Fiecare modificare trebuie înțeleasă și aplicată de milioane de contribuabili și de ANAF. Gabriel Biriș estimează, fără un calcul exact, că doar implementarea e-Factura, e-Transport și a caselor de marcat conectate a costat economia între 15 și 20 de miliarde de euro, bani care nu au redus gap-ul de TVA. Exemplele lui de sisteme mai bune sunt Portugalia, Croația, Cehia și Slovacia, unde bonurile și facturile se emit direct dintr-o aplicație a fiscului.

10% sau 29,44% pentru același câștig

Problema, spune el, e designul taxelor. Un avocat, ca el, plătește 10% impozit pe venit. Dacă aceeași afacere ar fi organizată ca firmă, ar plăti 16% impozit pe profit și încă 16% pe dividende, în total 29,44%. Propunerea lui: o cotă unică de 16% atât pe venit, cât și pe profit, contribuții sociale mai mici și un impozit pe dividende care doar completează diferența. Așa, oamenii nu și-ar mai organiza activitatea în funcție de cât de puțin plătesc. Despre cum diferă taxele pentru venituri egale am vorbit pe larg și cu consultanta fiscală Cornelia Năstase.

Cea mai proastă taxă din ultimii ani

Pentru Gabriel Biriș, impozitul minim pe cifra de afaceri a fost „cea mai mare otravă” pentru economia românească în ultimii ani. A lovit mai ales industriile care lucrează cu marje mici, cum sunt distribuția, industria prelucrătoare sau automotive, și a descurajat investitorii. Critică și impozitul suplimentar pe cifra de afaceri a băncilor, care s-a dublat: taxele pe bănci ajung, până la urmă, în costul creditelor. Tot la pompă se vede, spune el, impozitul suplimentar din lanțul petrolului și gazelor, prelungit încă un an. Vezi și cât din prețul benzinei ajunge la stat.

Ce ar trebui făcut mâine

Când ar putea deveni România stabilă fiscal? „Mâine”, spune Gabriel Biriș, dacă guvernanții deschid ușile ministerului și își iau trei-șase luni pentru consultări cu specialiștii, cum s-a întâmplat la codurile fiscale din 2003 și 2015. Toate corecturile ar trebui făcute o singură dată, apoi respectate. Iar prima măsură pe care ar lua-o este taxarea inversă generalizată, care, estimează el, ar aduce 6–7 miliarde de euro în plus la buget. Nu din taxe mai mari, ci din „scos bani din buzunarul hoților”.

Mai multe explicații despre impozite și bugetul statului găsești în tema Taxe & buget.

Citește și

• Titlurile de stat Tezaur și Fidelis: cum funcționează și cât câștigi după inflație
• Inflația în România, explicată: cât este acum și cum se calculează